Venus

Priveam muntele alb acoperit cu zapada, totul in jur era de o liniste divina; Pe piscul muntelui erau arajati in linie o multime de oameni toti avand in fata un bulgare de zapada imaginar , plin cu actiunile trecute , decizii , vise . Era un bulgare de zapadata construit din o multitudine de parti din ei. Tot ce gadeau , vroiau sa obtina si nazuiau sa aibe.

Totul a devenit atat de clar din pozitia de observator, de analiza si introspectie, undeva in mine s-a aprins o lumina ; Am inteles ca experientele noastre fara analiza si introspectie ne tin legati de tot ce se intampla in viata noastra, asemenea unui fir imaginar de un bulgare de actiuni si ca destinul devine de necontrolat asemenea unei avalanse in absenta Divinitatii.

Atunci a inceput avalansa, si am privit cum viata celor de pe culme se desfasoara dupa dorinta bulgarului de a provoca o avalansa necontrolata de evenimente in viata lor, am privit cum sunt trasi de bulgare care devine din ce in ce mai mare luad din calea lui experiete care sa se asemene aluatului din care au fost conceputi. Cei ce aveau bulgarele cu experiente fericite, sincron de evenimente incredibil, bucurie, sanatate si multumire cresteau bulgarele imaginar cu alte sentimente similare iar cei ce il aveau compus din ura, resentimente, frustrare , pentru ei acelasi lucru se intampla , ca printr-o magie , bulgarele lor nimerea doar in situatii care sa le alimenteze materialul din care au format sfera lor.

Si atunci detasata in calmitate, mi-am privit materialul cu care mi-am construit bulgarele de actiuni. Era compus din multe: dragoste, dorinta de cunoastere, experienta , miracole, incredere, intelepciune, introspectie, abundenta , metabogatie. Si atunci am adaugaut elementul care le-a oferit coerenta , Dumnezeu.

Privind spre Bulgarele meu de actiune am inteles ca totul se poate schimba in secunde atunci cand incetam sa ascultam galagia lumii si ne intoarcem in spatiul tacerii. Acel spatiu atemporal in care ne intalnim cu Creatorul, in care intelegem ca avem lectii si ca oricand putem schimba cartea si putem invata altceva.

Cum oare putem avea asteptarea ca in viata noasta sa fim calmi si fericiti cand cautam constat sa fim victimele din piesa de teatru a unui calau sau eroul care mereu se bate mereu cu dragoni imaginari? Din aceasta constanta dorinta de a demonstra ca suntem cineva cartea de invatat a vietii ne va oferi in bulgarele de actiuni materiale care sa sustina ce simtim si gandim.

Poate daca am bate cu sfiala la usa Creatorului sa cerem alt curs de formare , oare ne-ar asculta?