Venus

Este undeva codificat in noi sacrificiul? Sacrifica familia pentru cariera, viata personala pentru succes , prietenii pentru invatat ;

Privind spre geamul ce comunica cu marea ma gandeam cine pune aceste reguli ale sacrificiului in jocul vietii.

Eu vreau sa aduc in schimbul succesului pe altarul sacrificiului lenea pentru a o intelege mai bine si a o transforma din lips in prea plin. Sa muncesc dupa un plan care sa ma ajute sa imi impart inteligent timpul in asa fel incat sa pot zambi seara la un film cu copii si dimineata la birou cu colegii.

Poate ca acest altar al sacrificiului este doar punctul in care incepem sa intelegem cum sa echilibram activitatile si ca intr-un joc de monopoly sa vindem si sa cumparam abilitati .

Aceasta ” lene ” a fost una dintre cele mai bune abilitati pe care le-am avut pana la acesta varsta. Aceea stare de solitudine cu mine in care parea ca nu fac nimic dar calmam si ofeream claritate mintii mele. O reinterpretare a ce simtim va oferi raspunsuri cu totul divine. Dar am catalogat aceasta meditatie in singuratate lene, pentru ca asa vedeau cei agitati si mereu inotand in starea tulbure a mintii lor, starea mea de calm si liniste. Si asa cum ei aruncau catre mine judecati si eu azi le pot intoarce inapoi in condica Cartilor aceeasi judecata. Dar o fac in liniste doar pentru mine . Doar pentru a da jos din spatele meu inca un sac greu ce niciodata nu a fost destinat umerilor mei sa il car.

Si poate din incercarea de a-mi demonstra punctul de vedere si a avea sentimentul de acceptare am alergat , magarul tuturor luand in spate si carand sacii altora pana cand undeva si aceasta lectie s-a incheiat.

Undeva tacit si in tacere simteam asteptarile celorlati de la mine si nefiind consitienta de cine sunt si ce simt , jucam mereu rolul de magar emotional , ce care emotiile altora, le interpretam si le ofeream inapoi intr-o alta lumina. Si aceasta munca parea ca niciodata nu se sfarseste pentru ca posesorii emotiilor veneau cu altele si cu altele ….iar cand ma intorceam catre ei pentru un schimb echitabil de experiente ma loveam de clasicul : Nu e treaba mea . Si am fost suparata si am urlat si m-am intristat mult timp pana am realizat ca nu e treaba mea sa iau de la usa vecinului gunoiul care miroase si sa il duc la gunoi, impins de reguli morale si sociale va fi obligat sa o faca singur . Dar in aceasta dezbatare mentala cu mine veneam si protejam rolul meu de erou spundu-mi singura de simtul civic si moral de ajutor a celuilalt. Oare asa sa fie ? Exista obligatia sa mutam gunoiul altuia ca sa nu ne inunde mirosul lui? Probail ca de aceea s-au inventat Legile Karmei, legile cauza efect , in care forte necunoscute intre in actiune in momentul in care gunoiul nostru mental si emotional deranjeaza mirosul de armonie din jur. Pentru pastrearea echilibrului natural , in scena intra aceste legi ale karmei care ne obliga sa mentinem in functie de vibratia colectiva vibratia personala.

Acesti saci au fost inapoiati proprietarilor de drept pentru ca si ei sa isi faca schimburile in alaturul sacrificiilor.