Venus

Cafeneaua arata precum o poveste de odinioara adusa in lumea de azi. Mesele de culoare deschisa, florile asezate cu grija si pricepere pe fiecare masa in parte si lumina ce mangaia aceea scena parca toate vorbeau despre o intalnire ce avea sa fie inceputul unei lectii frumoase.

Am vazut ca astepta in cafenea o silueta frumos conturata a unei femei imbracata intr-un stil atat de impecabil incat revistele de renume ar putea sa se inspire din tot ce ea reprezenta. Era o simplitate autentica si o intelegere profunda a stilului ei unic si personal care ma incanta de-a dreptul, in sufletul meu atunci am putut sa ma duc mental in gradina mintii si sa ud Pomul admiratiei ce tocmai il sadisem.

Ne-am asezat amandoua la masa si am comandat o cafea. Privindu-ne pentru cateva momente in ochi am lasat gandurile sa se adune intr-un grup asemenea unei sfere de ideei ce incepea sa danseze in jurul nostru.

-Am acceptat invitatia si chiar eram foarte curioasa sa te cunosc, am spus eu incercand sa ascund emotia din glas.

-Iti multumesc , a venit raspunsul degajat acompaniat de un zambet subtil.

-As fi vrut sa imi spui daca este adevarat ! am intrebat.

-Daca tu ai un adevar ce il consideri parte a realitatii tale, atunci da, este adevarat !

-Deci tu esti cea care nu a semnat actele pentru ca eu sa pot primi diploma ? am intrebat cu multumire in glas trezind un sentiment in ea ce semana a tristete.

-Da , eu sunt , mi-a raspuns privindu-ma .

-Am venit aici pentru a-ti multumi !

Atunci am privit cum intreaga ei fata se lumineaza si un sentiment de incredere a inceput sa danseze in jurul nostru asemenea unui prieten vechi ce nu l-am vazut de milenii.

-Ce vrei sa spui ? Am crezut ca aceasta intalnire este despre a-ti reprezenta proiectul pentru a putea primi diploma ? a raspuns cu indigdare dar si o nuanta de mirare.

-Eu consider ca toate aceste lectii minunate m-au trimis intr-un loc al sufletului meu unde a trebuit sa plantez si sa replantez sentimente. Decizia ta mi-a adus la suprafata un profesor care acum a luat o alta nuanta invatandu-ma lucruri noi.

-Ce vrei sa spui ?

Am simtit din intrebarea ei ca intelegea jocul meu imaginar al sentimentelor dar ca undeva isi dorea si interepreatarea mea directa.

-Am inteles sabotajul . Prin gesturi aparent pline de iubire si intelegere dar cu intentia de a sabota un plan sau un vis sabotajul este un sentiment ce trebuie inteles.El este o subtilitate a unui comportament pe care il acceptam de la ceilalti si pare bine intentionat dar ascunde o cu totul alta realitate. Ca atunci cand o prietena iti aduce prajiturile preferate exact in momentul in care incepi o dieta. Din acest sabotaj care a fost parte din sentimentul cu care am crescut in sanul familiei mele s-a nascut autosabotajul, astfel fiecare relatie, proiect sau drum spre succes al meu se incheia in Arta de a esua. Aceasta arta fiind singura care ma facea sa ma simt CA ACASA. Asa ca va multumesc , atunci cand raspunsul, a fost de neacceptare , m-am intors catre mine speriata si am vrut sa ma simt acasa, acolo am vazut realitatea creata de mine, una in care mereu vor primi refuzuri pentru ca acest sabotaj era dirijorul principal in recitalul meu de muzica mental.

-Deci imi spui ca mental ai proiectat esecul tau pentru a te simti ca acasa?

Atunci am simtit ca tot ce gandisem era coerent si corect.

-Da asa cred ca am facut !

-Si cum ar fi sa proiectezi succesul?

-Nu stiu , ramane de vazut.

Ne-am privit cu entuziasm intelegand ca o actiune chiar si aparent negativa a celuilalt poate aduce la suprafata o adevarata Comoara- Intelepciunea.

Intelepciunea este o abilitate incredibila ce poate transforma tot si toate in jur .